25 noiembrie 2010.
Ne-am trezit devreme si am plecat spre Debrecen. Nu stiu sa descriu sentimentele care ma incearca, sunt atat de multe si atat de amestecate.
Am ajuns in curtea Universitatii, de obicei nu retin detaliile locurilor unde merg, pe care le vizitez, dar acum stiu sigur in ce parte trebuie sa ma indrept. Tremur. Intru in Universitate si merg spre biroul pe care mi l-a indicat domnul profesor la telefon. Intru singura (oricat de speriata as fi, prefer sa fac lucrurile singura).
Doamna secretara imi spune sa il asteptam in hol pe domnul profesor. Ne asezam pe canapele si asteptam.
Il zaresc pe domn' profesor. Ma ridic. Se ridica si ai mei. Ne saluta, face cunostiinta cu mama si apoi ne roaga sa-l urmam.
Intai mergem sa semnam documentele ca sunt de acord sa fac operatia, ca sunt constienta de riscuri, etc. Am completat formularele necesare apoi eu si mama am mers in salon ("m-am cazat"), iar Bogdan a plecat intr-o alta cladire sa plateasca costul operatiei.
M-am schimbat in pijamale si in cateva momente eram plimbata intr-un carucior cu rotile catre diferite sali unde mi se faceau tot felul de analize si radiografii.
Dupa ce mi s-au facut toate investigatiile m-au lasat in salon sa ma odihnesc.
http://primenet.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu