A fost obositor, dar usor. Avionul a intarziat destul de mult, dar intr-un final am aterizat pe Aeroportul Otopeni.
Am fost asteptata de Alexandra (prietena mea,care imi este alaturi intoteauna cand mi-e greu), cumnatul si nepotul meu.
As fi vrut sa ma intampine tati la aeroport, dar stiam ca i-ar fi fost prea greu.
Am ajuns acasa, ma astepta la poarta. Era tot tata, dar era schimbat, plangea si ma imbratisa.
El, omul dur si serios, plangea in hohote, plangea de fericire.
Am ajuns acasa si traiesc :)
Am inceput o noua viata. In viata asta noua, nu voi mai face niciun compromis.
O sa fac tot ce-mi sta in putere sa fiu un om fericit.
Au luptat foarte multi oameni pentru ca eu sa primesc sansa asta si nu-mi voi bate joc de ea.
Sunt EU si TRAIESC!
http://primenet.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu