Am inceput cautarile.

Eu cautam un doctor care sa-mi spuna ca nu am nimic sau ca nu este necesara operatia. Am fost si la Fundeni sa vorbesc pentru un consult la o clinica in afara tarii.
Cand ma asteptam mai putin,am primit un telefon (un apel telefonic, nu un mobil :)) ) de la viitoarea mea soacra, care vroia sa-mi dea numarul de telefon al unei colege de la dansa de la servici.
Colega care trecuse impreuna cu sotul bolnav, prin mai multe operatii nereusite in tara.
In urma unei discutii cu aceasta am primt adresa de mail a unui doctor ungur care venea si opera la Tg. Mures. Acest doctor il operase si pe sotul ei care acum se simtea foarte bine.
Am prins putina incredere si i-am scris un mail in care am descris situatia mea.

Numele meu este Magura Alexandra, am 23 ani si am fost diagnosticata cu prolaps de valva mitrala gr.3. Dupa ce am facut un examen transesofagian mi s-a sugerat sa caut un spital din afara tarii pentru a efectua o operatie de reconstructie valvulara, deoarece medicii romani nu au experienta necesara pentru a efectua o astfel de operatie. V-am atasat analizele pe care le-am facut la spitalul Fundeni si daca este necesar o sa va trimit si inregistrarea examenului transesofagian. Va trimit acest mail cu speranta ca ma puteti ajuta cu o opinie referitoare la efectuarea operatiei. Multumesc anticipat, Alexandra Magura.

Raspunsul doctorului a fost:

Stimata Alexandra,

Saptamana viitoare ma voi intoarce in tara si va voi raspunde. Daca puteti, lasati-mi un nr de telefon pe care va pot contacta cand voi fi in Romania.

Cu stima,

Pr. Dr. Galajda Zoltán

Acesta fost primul contact cu persoana care mi-a salvat viata.

Am CD...

Am CD-ul, dar n-am chef sa caut doctori si nici spitale. NU, n-am sa caut. Am 22 de ani si nu vreau sa fac o operatie pe cord deschis. Nu stiu de ce imi este mai mult frica... de operatie in sine sau de cicatricile de dupa operatie? De posibilitatea unui deces sau de viata traita cu cine stie ce handicap daca operatia iese prost?
Mi-e frica si nu numai pentru mine, mi-e frica pentru cei dragi mie, nu vreau sa sufere din  cauza mea.
Cateva luni au trecut fara ca eu sa caut nimic, dar am mintit ca am cautat. Chiar incepusem sa cred ca nu sunt bolnava .
15 mai 2010
Am implinit 23 de ani. Am hotarat ca saptamana urmatoare voi merge la Fundeni sa discut cu doctorii despre operatie.




 http://primenet.ro/

Transesofagian part 3

M-am intors la Fundeni ca sa-mi iau CD-ul cu examenul si SURPRIZA:
"-Aaaaaa... domnisoara Alexandra, trebuie sa va spun ca nu stiu ce s-a intamplat, dar cred ca aparatul nu a inregistrat nimic si noi nu ne-am dat seama. Nu va gasim examenul. Se pare ca trebuie sa-l mai faceti inca o data.
-POFTIM??? Doamna, eu nu-l mai repet! Sincer. Cautati-l mai bine, va rog!
-Reveniti saptamana viitoare miercuri si vedem cum rezolvam atunci."
  Am urcat pana la etajul 7 pe scari, de 2 ori pentru ca liftul nu mergea. Pentru ca eu n-am stiut ca etajul 7 are 2 intrari (una petru pacienti si una pentru asistente si doctori )...prima oara am urcat pe la asistente si nu m-au lasat sa intru. Deci, a trebuit sa cobor pana la etajul 1, sa ocolesc palierul si sa urc pe cealalta aripa ca sa aflu ca trebuie sa repet transesofagianul...am injurat printre dinti si am plecat.

Miercuri, saptamana urmatoare.
Au gasit examenul, dar el este inregistrat pe caseta si trebuie sa vina baiatul de la IT sa-l puna pe cd. "Cand? Pai cum cand? Saptamana viitoare."
Saptamana viitoare.
Nu a trecut IT-istul pe acolo si inca nu l-au facut...hmmmm... I-am bagat asistentei 30 de lei in buzunar si am rugat-o frumos sa-mi imprumute caseta ca o sa-l rog eu pe IT-istul meu sa-mi faca cd-ul.
A acceptat.



  http://primenet.ro/

Transesofagian part 2

Dupa ce am postat experienta cu examenul transesofagian, prietena mea mi-a scris pe facebook parerea ei referitoare la ce si cum am povestit.
Parerea ei: "Nu e ok ce scriu si ca ii sperii pe cei care urmeaza sa-si faca un asemenea examen."
Parerea mea: "Cei care merg sa-si faca acest examen sunt bolnavi si omul bolnav este foarte puternic. Eu am mers sa fac acest examen dupa ce cu cativa ani in urma facusem o gastroendoscopie (tot fara anestezie). Deci aveam o oarecare idee despre ce era vorba..."
"Daca mi-a fost frica?" Da, mi-a fost, dar mai mult mi-a fost frica de rezultat decat de transesofagian.
Cand sunt oamenii dragi langa tine, incerci sa fi tare si sa nu le arati cat esti de speriat. Dupa ce mi-au prins branula, am iesit pe hol si am dansat in fata lor (in fata mamei si a iubitului meu) ca sa vada ca sunt bine.
Dupa ce doctorul si-a scos furtunul de pe gatul meu, m-am ridicat si i-am cerut scuze ca n-am stat atat de linistita pe cat as fi vrut.
Au fost 30 de minute groaznice, in urma carora am aflat ca trebuie sa fac o operatie care mi-ar putea salva viata.
Nu stiu ce ziceti voi, dar eu zic ca a meritat sa ma chinui putin.




http://a-anunturi.ro/

Examenul transesofagian

2 Decembrie 2009, ora 08:00, etajul 7, Spitalul Fundeni. Eu, mama si iubitul meu, asteptam sa vina asistenta sa ma pregateasca. Gata! Sunt pregatita! Am o bluza de pijama pe mine (mi-a dat-o asistenta, nu vroia sa-mi murdaresc camasa) o branula in mana stanga si cateva fas-fasuri de spray in gat pentru amorteala. Astept doctorul, o rog pe asistenta sa-mi mai dea cateva fas-fasuri ca sa fiu sigura ca nu o sa ma doara.
A venit doctorul, m-a rugat sa ma intind si sa ma asez pe partea stanga. Asistenta a adus un recipient metalic si mi l-a bagat sub obrazul stang, m-a rugat sa ma indoi cu capul spre genunchi si mi-a bagat in gura un separator de plastic sub care trebuia sa tin limba (sa nu o inghit).
M-am facut ''covrig''.
Doctorul si-a pregatit instrumentele (un furtun lung cu o camera de filmat in capat), apoi a inceput sa-mi indese furtunul pe gat in timp ce-mi spunea sa inghit. Dupa ce a ajuns cu furtunul in esofag, a inceput sa-l plimbe si sa-l impinga spre inima pentru a o vedea mai bine.
Trebuie sa respiri doar pe nas, saliva iti curge din gura si te intrebi "oare cat mai dureaza?"  In cazul meu a durat ''doar '' 30 de minute.
E groaznic! Nu exagerez. Chiar este groaznic.
Cu acest examen te poti prezenta la chirurg daca este cazul de operatie.
Mama si iubitul meu au fost invitati in camera si in timp ce eu ma inbracam, lor li se spunea ca pana in Aprilie sau Mai 2010 trebuie sa fiu operata.
"Cum?", "Unde?" si "De ce?" au fost intrebarile lor.
"-Va sfatuiesc sa cautati o clinica in Italia sau Viena. Noi nu avem experienta pentru o asemenea interventie in tara. Trebuie sa aveti pregatiti vreo 25-30.000 de euro, atat costa operatia" ( a fost replica doctorului).
Apoi mi-a spus sa revin intr-o saptamana pentru a lua CD-ul cu inregistrarea examenului.




http://primenet.ro/

Incep vizitele la doctori

Prima oara am mers la cabinetul particular al profesorului de la Spitalul de Urgenta, unde am primit (contra cost) ca unic tratament un flacon de pastile care puteau fi cumparate doar de la el. Pastilele se numeau KAL MAG (http://www.deostar.ro/index.php?main_page=product_info&cPath=3_17&products_id=25&zenid=1dd6fd1440934d7b5cae7ab9792c3232) Flaconul costa 100 lei, continea aprox 80 de capsule iar eu trebuia sa iau cate 6 pe zi.
Cum n-am fost incantata nici de tratament nici de explicatiile doctorului referitoare la boala pe care o detineam (eram purtatoare cu acte a prolapsului de valva mitrala), am cautat alt doctor.
Am fost indrumata catre o doamna doctor care profesa la Spitalul Fundeni, dar si la un cabinet particular. Prima oara ne-am intalnit la cabinetul particular. A doua oara, la Fundeni unde mi s-au facut investigatii mai amanuntite si asa am aflat ca boala care credeam ca e in gradul II, era de fapt in gradul III.
Am continuat sa merg la control de cate ori se intampla ceva notabil cu mine(daca ma simteam foarte rau sau daca lesinam).
Dupa ultimul lesin, doamna doctor a hotarat ca trebuie sa fac un examen transesofagian ca sa aflam cat de aproape sau departe eram de operatie. M-a programat pe 2 decembrie 2009 la un profesor doctor cardiolog care avea competenta necesara pentru a face o astfel de interventie.







www.primenet.ro

Operatie?

Primul meu gand a fost sa ajung cat mai repede in bratele iubitului meu. Ma astepta la etajul 1, nu l-au lasat sa urce cu mine. In cele 2 minute pana la el se repetau in mintea mea doar 2 cuvinte: operatie si inima.
Nu  puteam sa fiu bolnava, nu atat de bolnava. Intotdeauna am avut stari de rau, dar era imposibil sa am ceva la inima.
In sfarsit am ajuns la el, i-am citit pe chip ingrijorarea. Era in jur de 20:45 (m-a asteptat aproape 4 ore fara sa stie ce se intampla)  l-am luat de mana si i-am spus : ''Hai sa mergem!''.  Privirea lui ma intreba:  "ce s-a intamplat?"
 I-am povestit cand am iesit din spital, tot ce mi se spusese. Nu imi aduc aminte daca am plans, probabil ca da. Imi aduc aminte cat de tare imi strangea mana in mainile lui si imi soptea ca totul va fi bine.
Drumul spre casa? Ingrozitor de lung si tot timpul m-am gandit la ce le voi spune parintilor?
Ce puteam sa le spun?
Mama, tata, stiti ca am plecat la spital pentru ca ma dureau ovarele?
Ei bine, de fapt am probleme cu inima.
Ai mei ma asteptau afara, in curte, stand la masa. Le-am spus ca mi-au gasit ceva la inima, dar ca nu e grav si ca trebuie sa merg la control pentru tratament. Mama a hotarat ca merge cu mine la urmatorul control. I-am promis ca o iau doar ca sa scap de intrebarile lor.
Au urmat multe nopti nedormite si multe ore petrecute in fata calculatorului cautand informatii despre boala. Din pacate nimeni nu povestea nimic despre operatie.






http://primenet.ro/

Primiri urgente MAJORE!!!

CAMERA PRIMIRI URGENTE MAJORE:
- vreo 10-12 paturi;
- foarte multi doctori;
- foarte multi pacienti care tipa de durere, se zbat, vomita sau scuipa sange;
- peretii nu i-am observat ,dar tavanul era patat cu sange si voma.

Eu, pacientul cel mai calm si cel mai sanatos de acolo (cel putin asa credeam).
Dupa ce m-am dezbracat (din nou), am fost asezata pe un pat. Cardiologul a inceput sa-mi faca ecografia iar ceilalti doctori imi priveau inima pe un monitor si discutau intre ei despre ce boala ar putea fi vorba. Au fost chemati si niste rezidenti sa simta la palpare (mana rezidentilor sub sanul meu pentru cateva secunde) un prolaps de valva mitrala.
Primele momente cand imi vine sa plang (nu stiu ce inseamna prolapsul, dar stiu ca e de plans).
Consultatia se incheie. Diagnosticul final: Prolaps de valva mitrala (boala are 4 grade, dar inca nu si-au dat seama in ce stadiu sunt eu).
Am urcat la etajul 5 la un medic specialist in boli cardiace, care m-a primit cu : ''Tu esti pacienta? Stai, draga, linistita ca n-ai nimic.''
A inceput consultatia si totodata dialogul cu domnisoara rezidenta care lua notite. Am retinut doar atat din toata discutia:
- Prolaps de valva mitrala gradul 2 cu aceasta boala traiesti linistit pana la 40 de ani.
Gata. S-a terminat si aceasta consultatie. Medicul imi da o foaie pe care scrie rezultatul consultatiei si in timp ce ma conduce catre usa imi spune cateva cuvinte : ''Fara Coca Cola (oricum nu-mi placea), cafea (nu beam deloc nici inainte) si CIOCOLATA ( ooo NU) sau orice excitant pentru inima si ne vedem din 3 in 3 luni pana la operatie.''
Usa s-a inchis in spatele meu.
Nu, nu am avut timp si nici putere sa reactionez.
Operatie??? Ce operatie ? Aveam 22 de ani si el imi spunea sa vin din 3 in 3 luni la control pana la operatie...







 http://primenet.ro/

Nu scapasem

Incearca sa-mi puna aparatul pentru masurarea tensiunii. Nu reuseste, o ajut. Imi face placere. Are ceva aparte, de fapt ii lipseste ceva: aerul ala de superioritate specific medicilor, sictirul ala care te face sa-ti fie rusine de nerusinarea lor.
Imi masoara tensiunea si nu este deloc multumita de rezultat. Imi asculta plamanii: inspir si expir...urmeaza inima: inspir si expir.
Ma intreaba daca am probleme cu inima?
Raspund NU.
Imi spune sa raman dezbracata si intinsa pe pat, merge in camera alaturata si da un telefon : ''Am nevoie de un cardiolog, am aici o fata de 22 de ani cu probleme la inima''.
 Ha! Oare la mine se referea?
Vine cardiologul, imi asculta inima. Inspir, expir.....Gata are diagnosticul: Prolaps de valva mitrala (http://www.sfatulmedicului.ro/Bolile-valvelor-cardiace/prolapsul-de-valva-mitrala_179)
Acum am voie sa ma imbrac, pentru ca mergem in sala ''Primiri urgente grave'' sa ma consulte si alti doctori. Il urmez pe cardiolog.
In timp ce mergeam ca un catel in spatele medicului, ma gandeam ca e o greseala si ca n-am nimic.